fbpx

M-am gândit ca în articolul de azi să intrăm în detaliile legate de consiliere vocațională. De ce? Deoarece cariera este unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții noastre. Pe lângă faptul că ne ajută să ne plătim facturile, să ne cumpărăm lucruri frumoase și să mergem în vacanțe, jobul ar trebui, în mod ideal să ne provoace și să ne dea un sentiment de satisfacție. În fond, meseria este o parte integrală a identității noastre. Nu întâmplător, după ”cum te cheamă?”, următoarea întrebare când facem cunoștință cu cineva este ”cu ce te ocupi?”.

Cu toate acestea, în zilele noastre satisfacția în carieră nu este un lucru garantat sau ușor de atins. Cu secole în urmă, viața profesională a oamenilor era mult mai simplă. Alegerile lor erau restricționate de gen, clasa socială, locul unde se nășteau și, nu în ultimul rând, de meseria părinților. De cele mai multe ori, copiii continuau tradiția înaintașilor: era în firea lucrurilor ca meșteșugurile sau afacerile să rămână în familie. Nu mai stătea nimeni să se complice cu consiliere vocațională – drumul profesional al fiecăruia era presetat.

Însă odată cu epoca industrială, populația a devenit mai mobilă și mai independentă. Rețeaua de căi ferate și apoi transportul aerian, ca și dezvoltarea telecomunicațiilor, au făcut lumea mult mai accesibilă: oamenii aveau dintr-o dată mult mai multe oportunități decât le putea oferi satul sau orașul natal. De vreo trei secole încoace, lumea este într-o schimbare și expansiune permanentă. Ca să citez o vorbă celebră spusă de un nene înțelept, singurul lucru constant este schimbarea. Iar această schimbare este din ce în ce mai galopantă, obligându-ne să ne adaptăm și să ne reinventăm continuu.

România este un caz aparte din punctul de vedere al pieței muncii. Timp de 50 de ani, în perioada comunistă, viața oamenilor a fost extrem de înregimentată, cu foarte puține alegeri profesionale reale. Singura decizie personală era liceul sau facultatea. După școală, totul era dictat de angajatorul unic, statul: el îți spunea unde vei lucra, ce salariu vei primi, când vei fi avansat, când vei ieși la pensie. Majoritatea oamenilor lucrau în același loc toată viața, iar schimbările profesionale erau minimale. Majoritatea forței de muncă active acum (cei cu vârsta între 21 și 50 de ani) sunt prea tineri pentru a fi lucrat în perioada comunistă, dar toți au studiat într-un sistem școlar care nu a fost deloc interesat de flexibilitate sau diversitate, nici înainte, nici după 1989. Iar părinții, din păcate, aveau puține abilități de a-și îndruma copiii în noile realități capitaliste. Nici vorbă de consiliere vocațională la vremea respectivă.

Ca țară, am pornit la drum cu acest handicap istoric și a trebuit să învățăm din mers, pe apucate, cum să ne gestionăm viața profesională. Nu am avut prea mult timp să ne dezmeticim. Totul e pe repede înainte: crizele politice, economice, iar acum, iată, și de sănătate, se succed mult mai repede decât am vrea. Pentru că lumea în care trăim este mult mai interconectată decât cea a părinților sau bunicilor noștri, absolut orice eveniment local are potențialul de a avea consecințe globale. Crizele nu mai afectează doar o țară sau un continent. Suntem în mijlocul unei pandemii globale pornite într-o piață în China, care a schimbat radical, doar în câteva luni, felul în care întreaga planetă trăiește și muncește.

A trăi într-o lume cu multe opțiuni nu este neapărat un lucru rău. Din punct de vedere al siguranței, confortului și speranței de viață, o ducem infinit mai bine decât înaintașii noștri. Problema este când avem prea multe opțiuni, când există prea multe variabile, iar acestea se schimbă constant. Și asta nu-i tot. Acest labirint exterior în continuă schimbare este dublat de labirintul nostru interior, la fel de complex. Fiecare om este un univers în miniatură, o colecție unică de abilități, aspirații și posibilități latente, de care este conștient doar parțial. Cunoașterea de sine este un scop admirabil, dar este dificil să o realizezi singur, fără o oglindă care să te reflecte și să te ajute să te vezi mai bine.

Iar aici intervine conceptul de consiliere vocațională. Avem nevoie de cineva care să ne fie oglindă, iar apoi să joace rolul de interfață între noi și lume și să ne ajute să navigăm prin acest dublu labirint în continuă schimbare. Este un rol complex, care nu poate fi îndeplinit cu ușurință de prieteni sau rude. Cărțile de dezvoltare personală sunt un punct de pornire bun pentru cineva care dorește să se cunoască mai bine și să-și realizeze potențialul profesional, dar oricât de bune, sfaturile din cărți vor rămâne la un nivel general. De la un punct încolo, avem nevoie de feedback personal, făcut anume pentru nevoile și situația noastră.  Avem nevoie de un om a cărui meserie este să cunoască atât psihologia umană cât și trendurile economice, sociale, culturale și care ne poate ajuta să ne poziționăm în acel spațiu ideal și eluziv la intersecția dintre ce vrem noi de lume și ce vrea lumea de la noi. Iar acest om este consilierul vocațional.

În articolul următor, ne vom uita la modurile în care ședințele de consiliere vocațională ne pot ajuta, concret, să fim mai fericiți și mai împliniți în carieră. Până atunci, dacă vrei să stăm de vorbă, aștept un semn de la tine! 🙂

error: Continut protejat!